Carul cu fân
Bogatia de informatii pe care ne-o ofera internetul este, suntem tot mai multi de accord cu asta, o sabie cu doua taisuri. Pe de o parte, avem acces la informatii...
„Am o problemă practică. Desi mă pot lăuda cu o condiţie fizică extraordinară, am zece tumori la ficat şi mai am numai câteva luni de trăit. Sunt tatăl a trei copii şi sunt căsătorit cu femeia visurilor mele. Deşi mi-aş putea plânge cu uşurinţă de milă, asta nu le-ar face nici lor, nici mie vreun bine. Deci, cum sa-mi petrec timpul rămas?”
Aşa şi-a început profesorul Randy Pausch ceea ce avea să fie ultimul său discurs. Diagnosticat cu cancer pancreatic în fază terminală, Pausch, profesor de informatică şi inteligenţă artificială la Universitatea Carnegie Mellon, a decis să nu renunţe la conferinţa deja programată în cadrul Seriilor Ultima Prelegere şi să profite de această ocazie pentru a le transmite un mesaj peste timp copiilor săi (prea mici la acel moment pentru a putea înţelege tot ce şi-ar fi dorit să le spună) despre valorile în care credea şi care i-au marcat viaţa. Dr Randi Pausch a susţinut conferinţa pe data de 18 septembrie 2007, iar la 25 iulie 2008 a încetat din viaţă., însă Ultima prelegere, carte inspirată din acea conferinţă, a ajuns în scurt timp pe primul loc în lista de bestseller-uri a New York Times, fiind ulterior tradusă în numeroase ţări şi tipărită în milioane de exemplare.
Nici n-ar fi avut cum fi altfel. Cartea se citeşte cu sufletul la gură şi, chiar dacă ştii deznodământul, nu te poţi abţine să nu râzi împreună cu Randy la glumele sale ori să nu te bucuri odată cu el când îşi aminteşte visele copilăriei sale şi cum s-au împlinit ele în mod fericit. Citind–o, realizezi că Ultima prelegere nu este despre Randy, ci despre tine, cel care citeşti şi despre cum poţi profita de timpul pe care tu îl ai, iar el nu l-a mai avut, pentru a-ţi împlini cele mai frumoase vise. Discursul perfect, Ultima prelegere nu se încurcă în detalii nesemnificative. Ea este de o concizie cum numai perspectiva unui sfârşit imediat ţi-o poate inocula şi de un optimism pe care doar un om împăcat cu sine şi care îi iubeşte enorm pe ceilalţi îl poate avea.
Citeşte-o si vei vedea cu alți ochi darurile cu care viața ne binecuvântează în fiecare zi, de la răsăritul soarelui și zâmbetele celor dragi, până la bucuria enormă de a fi pur si simplu, iar răspunsul la întrebarea lui Randi, „Cum să-mi petrec timpul rămas?”, va veni, sunt sigur, de la sine!
(septembrie 2014)
