„Tu ce handicap ai?”
Te-ai supărat că te-am întrebat asta după ce ți-ai parcat nonșalant bolidul pe unul dintre locurile destinate persoanelor cu dizabilități deși aparent nu ai nicio problemă de mobilitate? Poate vrei...
A fost odată… prima ediție a 11even Experiences la Ploiești. Fie că au vorbit despre cum își învață vulturii puii să zboare (Zoia Zărnescu) sau despre „ogorul” personal pe care fiecare trebuie să ni-l cultivăm și îngrijim ca niște agricultori destoinici (Paul Olteanu), despre importanța zilei de astăzi (Cristina Marinescu) sau despre părinți ca modele demne de urmat și cărora trebuie să le fim recunoscători(Decebal Popescu), toți invitații și-au captivat publicul spunându-i povești adevărate, desprinse din viața și experiențele lor. N-a procedat alfel nici moderatoarea întâlnirii , Mihaela Tatu, cândva realizatoare a unei emisiuni numită Viața bate filmul. Un titlu care s-ar fi potrivit de minune oricăreia dintre poveștile pe care le-am auzit la 11even Ploiești. Având în vedere cât de mulți tineri s-au aflat în sală, sunt optimist și cred că semințele sădite cu acesat ocazie vor da roade frumoase nu peste mult timp. Le mulțumesc pentru asta celor care au vorbit și organizatorilor care le-au dat ocazia s-o facă.
De povești am avut, însă, parte și câteva zile mai traziu, cu ocazia Nopții muzeelor. La Muzeul de Istorie, grație etnografei Ioana Constantin, am aflat-o pe cea a bulgarilor din România, într-o expoziție plină de culoare, cum rar avem ocazia să vedem pe la noi. Inițiatoarea acesteia a descoperit în depozitele instituției o adevărată comoară, peste 400 de piese reprezentative pentru comunitatea bulgarilor, cărora le-a dat o nouă viață, scoțându-le la lumină, cu tot cu poveștile minunate care le însoțesc.
Muzeul Petrolului are și el o mulțime de povești de spus. Printre ele, cea a Rafinăriei Româno-Americane și a incendiului de la sonda 160, care a durat din primăvara lui 1929 până în toamna lui 1931, transformând Moreniul într-o veritabilă atracție pentru turiști și jurnaliști veniți să relateze despre spectacolul sondei în flăcări și copacii înfloriți în plină iarnă.
Nici muzica nu duce lipsă de povești, iar cei care au ajuns la Muzeul Paul Constantinescu s-au bucurat să le descifreze printre rândurile portativului, grație muzicienilor remarcabili care au cântat neobosiți până în zori în casa compozitorului, încurajați de aplauzele publicului și, poate, și de spiritul fostului proprietar.
Pentru ploieșteni, însă, probabil cea mai emoționantă întâlnire a fost cea cu trecutul orașului, grație expoziției Ploieștiul vechi și nou, găzduită preț de câteva ore (?!) de Muzeul de Artă. Într-o viziune nouă, în care prezentul prinde viață în imagini în mișcare, iar trecutul se exprimă inclusiv sonor, expoziția reprezintă o veritabilă călătorie în timp, dar și provocare pentru cei care o vizitează și care sunt, în fond, artizanii următorului capitol din istoria orașului. Cum astfel de povești merită împărtășite tutoror celor care ne vizitează, nu pot decât să sper că într-o bună zi această expoziție va deveni permanentă, iar efortul depus de cei trei tineri implicați în realizarea ei, Lucian Vasile și Loredana și Andrei Brătilă, va fi astfel răsplătit pe măsură.
De povești am avut, însă, parte și câteva zile mai traziu, cu ocazia Nopții muzeelor. La Muzeul de Istorie, grație etnografei Ioana Constantin, am aflat-o pe cea a bulgarilor din România, într-o expoziție plină de culoare, cum rar avem ocazia să vedem pe la noi. Inițiatoarea acesteia a descoperit în depozitele instituției o adevărată comoară, peste 400 de piese reprezentative pentru comunitatea bulgarilor, cărora le-a dat o nouă viață, scoțându-le la lumină, cu tot cu poveștile minunate care le însoțesc.
Muzeul Petrolului are și el o mulțime de povești de spus. Printre ele, cea a Rafinăriei Româno-Americane și a incendiului de la sonda 160, care a durat din primăvara lui 1929 până în toamna lui 1931, transformând Moreniul într-o veritabilă atracție pentru turiști și jurnaliști veniți să relateze despre spectacolul sondei în flăcări și copacii înfloriți în plină iarnă.
Nici muzica nu duce lipsă de povești, iar cei care au ajuns la Muzeul Paul Constantinescu s-au bucurat să le descifreze printre rândurile portativului, grație muzicienilor remarcabili care au cântat neobosiți până în zori în casa compozitorului, încurajați de aplauzele publicului și, poate, și de spiritul fostului proprietar.
Pentru ploieșteni, însă, probabil cea mai emoționantă întâlnire a fost cea cu trecutul orașului, grație expoziției Ploieștiul vechi și nou, găzduită preț de câteva ore (?!) de Muzeul de Artă. Într-o viziune nouă, în care prezentul prinde viață în imagini în mișcare, iar trecutul se exprimă inclusiv sonor, expoziția reprezintă o veritabilă călătorie în timp, dar și provocare pentru cei care o vizitează și care sunt, în fond, artizanii următorului capitol din istoria orașului. Cum astfel de povești merită împărtășite tutoror celor care ne vizitează, nu pot decât să sper că într-o bună zi această expoziție va deveni permanentă, iar efortul depus de cei trei tineri implicați în realizarea ei, Lucian Vasile și Loredana și Andrei Brătilă, va fi astfel răsplătit pe măsură.
(mai 2014)