Supradoza de cultură

Nu degeaba se spune să ai grijă ce-ți dorești. De ani de zile ne plângem că la Ploiești, în plan cultural, nu se-ntâmplă nimic. Încet, încet, prin eforturile unor oameni dedicați si care n-au făcut mare caz pe tema asta, lucrurile s-au schimbat și avem cel puțin câteva evenimente care merită toată atenția noastră.

Nu știu, însă, cum se face, dar două dintre cele mai importante dintre ele s-au potrivit anul acesta în aceeași lună, noiembrie, parcă anume ca să ne pună la încercare, să vadă câtor evenimente culturale le putem face fata. Noi, ca spectatori, întrucât organizatorii lor au demonstrat deja că sunt capabili să le pună la punct, ținând cont că nu sunt la primele „abateri”.

Este vorba, ați ghicit, de Festivalul de Teatru „Toma Caragiu” și de Ploiești Jazz Festival, ambele cu nume mari pe afiș în spectacole/concerte care nu trebuie ratate. Dar cum să faci asta? Cu o săptămână plină de spectacole de teatru plus alte 5 zile cu câte doua concerte ori recitaluri la Filarmonică, dar și în spații neconvenționale, deja îți pui problema cum să procedezi ca să ajungi la toate.

Ceea ce, să recunoaștem, e o nebunie, nu ca n-ai putea (prețurile biletelor sunt accesibile, iar organizatorii le-au programat astfel încât, cu mici excepții, să nu se suprapună) dar consecințele unei astfel de supradoze de cultură pot fi răvășitoare. Se poate întâmpla sa devii chiar dependent de muzică și teatru, iar asta e o boală atât de grea că nu știu daca vă veți mai vindeca vreodată.

Cât despre cei deja „contaminați”, pentru ei, să îi vezi într-o săptămână la Ploiești pe Oana Pellea, Marcel Iureș, Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc, Gheorghe Visu, Catrinel Dumitrescu, Răzvan Vasilescu și Florin Piersic JR în spectacole semnate de regizori precum Andrei Șerban, Alexandru Dabija, Mihai Măniuțiu sau Vlad Cristache, este probabil tot ce și-ar fi putut dori.

Foto: Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești

Iar dacă tot s-a întâmplat așa cum v-ați dorit, bucurați-vă  de fiecare spectacol și de fiecare moment al fiecărei reprezentații și  aplaudați-i fără rezerve pe cei de scenă, dar și  pe cei din culise, pe organizatorii acestor întâmplări care ne aduc aminte de bucuria de fi astăzi, aici și acum. Vorba unor personaje: “Astăzi suntem! Mâine… mai vedem!”