Nici prea-prea, nici… foarte-foarte!

Excesele, prin definitie, dauneaza! Nu doar cele de zahar si grasimi – sanatatii, ci si cele de continut sau exprimare – vorbitorului in public. Pericolul de a le comite este imens si il pandeste pe vorbitor inca de acasa, cand isi concepe discursul si cand, adunand materiale pentru prezentare, este tentat sa includa in ea tot ce a aflat pe parcursul documentarii. Oricat de greu poate parea, straduiti-va sa renuntati la tot ce este “in plus”, pastrand doar esentialul. Nici mai mult, dar nici mai putin de atat. Prea putin ar insemna sa ii privati pe cei din public de o serie de informatii utile si astfel sa riscati sa nu va faceti intelesi ori sa nu fiti convingatori, prea mult inseamna sa-i obositi si sa le pierdeti atentia.
Cand livrati mesajul, feriti-va de asemenea de excese, fie ca ne referim la limbajul verbal, para sau nonverbal. Evitati gesturile prea ample, dar si o pozitie prea statica, schimbati ritmul si tonul vocii, dar fara a deranja, insotiti-va prezentarea de materiale vizuale, dar nu exagerati cu ele, spuneti povesti si glume, dar nu abuzati nici de unele, nici de celelalte. In termeni simpi, pentru a avea succes trebuie sa reusiti performanta de a nu fi nici prea-prea, dar nici foarte-foarte!
Nu e simplu, dar, cu siguranta, nici imposibil. Poate nu veti reusi de la prima prezentare si nici de la a doua, insa, dupa o vreme, veti constata – daca veti avea rabdare si veti tine cont de opiniile celorlalti – ca va e tot mai usor sa gasiti cheia potrivita in care sa abordati orice tema astfel incat prezentarile voastre sa se bucure de success!