Cercul de Donatori – Pofta de a face fapte bune vine donând!
Dacă n-ar fi dimineață, uitându-te la mașinile care opresc în fața clădirii, una mai scumpă decât cealaltă, ai putea crede că ești în fața unui club de fițe, și nu...
Orice discurs începe cu minim o idee pe care vreți să le-o împărtășiți celor care vor constitui publicul vostru.
Imaginați-vă, însă, ideile ca pe niște păsări care abia așteaptă să zboare. Dacă se vor grăbi, riscă să o facă prea devreme și să pățească precum acei pui care, încă prea mici pentru a putea zbura, se avântă necugetat dincolo de granițele cuibului.
Înainte de a le face publice, ideile trebuie, așadar, să capete consistență, să prindă curaj și să fie gata să zboare drept la țintă, la mintea și sufletul celor cărora le veți vorbi.
Nu așteptați, însă, nici prea mult! În caz contrar, ele vor avea soarta păsărilor închise în colivii, care uită să zboare. După un timp, chiar dacă le deschizi ușița, ele nu vor mai îndrăzni să iasă ori, dacă o vor face totuși, vor sfârși mâncate de pisică sau înecate în acvariu.
Concentrați-va, deci, asupra ideilor pe care doriți să le transmiteți, dați-le forma adecvată zborului și apoi eliberați-le! Așa cum destinul păsărilor este să zboare, cel al discursurilor este să se facă auzite!