Daca e joi, e concert la Filarmonica

Ca muzician, nu cred că-ți poți dori mai mult de ziua ta decât să poți cânta în fața unei săli pline, smulgându-i la final ropote de aplauze drept răsplată pentru strădania ta!
Ani de zile, pentru membrii orchestrei Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești, așa ceva ar fi fost greu de crezut să se întâmple în sala de concerte “Ion Baciu”, în care nu de puține ori joia, la ora concertului, numărul instrumentiștilor de pe scenă îl depășea pe cel al spectatorilor.

Iar asta, fără nicio legătură cu calitatea prestației lor, asa cum nici tirajele cărților nu mai reflectă de mult valoarea operei ori a autorului. Lumea, pur și simplu, găsește altceva de făcut sau, și mai des, de nefăcut, în loc să meargă în sălile de concerte ori în cele de expoziții. Astfel, dintr-o mie de motive, reale ori închipuite, încet, încet, chiar și cei cărora altădată le plăcea să petreacă un ceas sau două in compania artei, uită drumul către muzeu, galeria de artă sau filarmonică. Și uite așa ajungi la un moment dat să cânți în fața unei săli goale pe trei sferturi, în care cei câțiva spectatori consecvenți sunt fie rudele celor din orchestră, fie ultimii reprezentanți ai unei generații de melomani pe cale de dispariție.

Cât de mult trebuie să însemne muzica pentru tine încât, în astfel de condiții, să nu îți iei lumea în cap și să te apuci de orice altceva, numai să uiți că ți-ai dorit vreodată să schimbi lumea în bine prin arta ta?

Cât de idealist sa fii să crezi că vor veni și vemuri mai bune?

Cât de nebun trebuie să fii ca, văzând sala pustie, să-ți iei instrumentul și colegii și să ieși în piață pentru a le arăta oamenilor că muzica simfonică poate ajunge la sufletul oricui?

Și cât de norocos să fii să descoperi că n-ai greșit crezând tot timpul că muzica poate sădi bucuria în inima oricui, că n-ai sperat degeaba că vor veni vremuri mai bune, că n-a fost, până la urmă, o nebunie așa de mare să ieși și să cânți în stradă?

Ei bine, pentru muzicienii ploieșteni, ceea ce părea un vis e pe cale să se împlinească. După o vară în care o parte dintre ei, reuniți în Orchestra Magic, au oferit concerte gratuite ploieștenilor și în care la Filarmonică a fost instalat un director tânăr plin de idei și energie, noua stagiune a început cu dreptul, cu concerte îndelung aplaudate și săli pline ca niciodată.

Nu a fost altfel nici ieri, la concertul dedicat Zilei Internaționale a Muzicii, în care, sub bagheta maestrului Ilarion Ionescu- Galați, au demonstrat că în muzică nu există granițe și dispute, astfel încât orice ai asculta, de la călușul oltenesc la ceardașul lui Zoltan, și de la muzica Americii la cea din China, le poți înțelege și te poți bucura de toate.

Publicul numeros și entuziast, aplauzele sincere si prelungi au fost, sper, pentru artiști, cel mai frumos cadou pe care și l-ar fi dorit de ziua lor. Iar pentru că în astfel de ocazii se cuvine să le și urăm ceva, tot ce-mi vine în minte e că aș vrea ca minunea asta, spre deosebire de altele, să țină mai mult de trei zile (sau trei seri) și joia să devină, de acum înainte, pentru ploieșteni, ziua muzicii.

E un dar pe care ei îl merită cu prisosință, iar nouă ne stă în puteri să li-l facem, așa că nu uitați, dragi cititori: Dacă e joi, e concert la Filarmonică!