Ultima prelegere
"Am o problemă practică. Desi mă pot lăuda cu o condiţie fizică extraordinară, am zece tumori la ficat şi mai am numai câteva luni de trăit. Sunt tatăl a trei...
Ca elevi ori studenți ați întâlnit destui profesori încât să-i puteți împărți deja în cel puțin două categorii. Unii, din păcate cei mai numeroşi, sunt cei care se rezumă la a parcurge - mai mult sau mai puțin conștiincios – materia prevăzută în programă, făcându-și ceea ce ei consideră datoria și… atât! Nimic în plus!
Ceilalți, mult mai puțini, sunt cei capabili să-și inspire elevii, să spună povești care transformă orele în veritabile călătorii inițiatice, sunt cei de care, peste ani, elevii își aduc aminte cu nostalgie și cărora unii dintre ei le datorează chiar descoperirea vocației.
Genul acesta de profesor nu se va rezuma niciodată la programă, ba uneori își va lua chiar și libertatea de a încălca regulile, însă întotdeauna va pune în lecțiile sale ceva din pasiunea care l-a inspirat să-și aleagă această profesie. O pasiune contagioasă care, dacă găsește un teren prielnic, odată sădită, va da roade minunate.
Ca vorbitor, gândește-te la profesorii care te-au inspirat, la oamenii care ți-au deschis perspective noi, la cei care într-un fel sau altul te-au ajutat să-ți descoperi vocația și încearcă să pui în discursurile tale aceeași pasiune capabilă nu doar să rețină atenția publicului, dar și să-i ofere acestuia impulsul de care are nevoie pentru a acționa!
Fă-o pentru public, pentru tine, dar si pentru cei care te-au inspirat şi cărora, cu siguranţă, nu le-ai putea aduce un omagiu mai frumos de atât!