Dacă ați fost măcar o dată la teatru, iar la final v-ați ridicat în picioare pentru a aplauda prestația actorilor și ați văzut strălucirea din ochii lor, atunci vă e ușor să înțelegeți cât de importante sunt pentru ei aceste momente, care reprezintă în același timp și un instrument util de evaluare a succesului.
Ca vorbitor, ai nevoie la rândul tău de astfel de instrumente pentru a-ți evalua… evoluția.
Aplauzele reprezintă doar unul dintre ele. Pe parcursul prezentării, însă, expresiile celor din public, de pildă, pot funcționa ca un veritabil barometru, indicându-ți starea de spirit a celor prezenți. Dacă îi vezi foindu-se, probabil ar fi utilă o pauză, dacă îi vezi căscând, e cazul să propui ceva interactiv, dacă îi vezi confuzi, e timpul să verifici dacă vorbeşti pe înțelesul lor.
La final, poți împărți formulare de feedback și astfel poți afla punctual ce a fost bine și ce trebuie îndreptat. Dacă vrei o părere onestă, nu le cere să-și completeze numele. În caz contrar, vor avea tendința să fie politicoși și atât. Tu, însă, ai nevoie de o opinie cinstită, pentru a corecta ce trebuie corectat, dar și pentru a insista pe ceea ce reprezintă punctele tale forte.
Nu lăsa, totuşi, feedback-ul exclusiv pe seama celorlalți. Dacă vrei să ai o imagine completă, filmează-te în timpul speech-ului și apoi urmărește-te, punându-te astfel în locul asistenței. Oricât de narcisist ai fi, vei descoperi că nu ești perfect, iar dacă ai suficientă înțelepciune, vei înțelege și de ce. După aceea, tot ce-ți mai ramâne de făcut e să găseşti răspunsul la întrebarea cum pot fi îndreptate lucrurile pentru ca viitoarea ta prezentare să smulgă și mai multe aplauze?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.