Oricât de bine v-ați fi pregătit discursul, dacă vă veți grăbi în momentul în care îl rostiți, veți strica tot. În cel mai fericit caz, nu veți reuși să transmiteți niciun fel de emoție celor prezenți. În cel mai rău – nu veți putea ține pasul și vă veți împiedica în propriile cuvinte.
Calmați-vă, deci, inspirați adânc, dacă simțiți că e nevoie, beți o gură de apă, faceți orice e necesar pentru a vă relaxa și rostiți-vă apoi discursul răspicat, astfel încât fiecare cuvânt să ajungă teafăr și nevătămat la urechile și, dacă se poate, sufletele celor din public.
Imaginați-vă cuvintele ca pe niște soldați, grupați în plutoane, companii ori batalioane (la fel cum cuvintele se adună în propoziţii și fraze) și care acționează la ordinele comandantului pentru a cuceri un obiectiv. Fie că mărșăluiesc, fie că iau cu asalt reduta, soldații acționează ordonat, într-o formație, într-un dispozitiv conceput să aibă eficiență maximă. Dacă se instalează panica, bătălia este pierduta, de aceea, chiar și când se sună retragerea, mișcarea trebuie executată într-o anumită formulă.
Nu va lăsați, așadar, cuprinși de panică, în momentul în care vă vedeți în fața publicului. Inspirați adânc, așa cum ar face-o un comandant de oști înainte de a ordona atacul și puneţi-vă în aplicare strategia de asalt, trimiţându-vă armata de cuvinte şi idei să cucerească publicul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.