Natură moartă cu creveți vietnamezi
Constat că din ce în ce mai mulți își amintesc mai degrabă cu nostalgie decât cu oroare de viața din timpul comunismului. Negreșit, mai ales cei care ne-am născut în...
În zilele noastre, avem la dispoziție atâtea resurse tehnice pentru a imprima dramatism și dinamică prezentărilor, încât cea mai grea sarcină este aceea de a alege dintre ele. Oricât de tentante ar fi, însă, evitați să deveniți dependent de ele. Fie și doar pentru că există riscul ca, la un moment dat, dintr-un motiv sau altul, să nu le aveți la dispoziție.
Trebuie, așadar, să fiți pregătiți să le supliniți prin singurele mijloace de care dispune un vorbitor în mod natural: voce, gesturi şi, mai ales, idei, acestea din urmă – exprimate prin cuvinte.
Frank Sinatra spunea că „daca ai nevoie de mai mult de un microfon și un reflector, înseamnă că ești un amator!”
Cu alte cuvinte, trebuie să fii capabil în orice moment să traduci în cuvinte și gesturi ideile și conceptele pe care le prezinți publicului, să fii apt să transmiți în acest fel emoție și motivație, să reușești ca folosindu-te doar de aceste mijloace să inspiri încredere și să insufli speranță.
Oricât de frumoase ar fi imaginile inserate în slide-show-ul pe care l-ai pregătit, oricât de tonică muzica pe care ai de gând s-o folosești drept fundal, oricât de spectaculoase ar fi elementele de recuzită pe care le ai la îndemână, încearcă să pregătești un plan B, în care nu le poți utiliza și trebuie să le suplinesti pe toate construind imagini din cuvinte, dându-i muzicalitate discursului prin ritmul pe care îl imprimi vocii tale și folosindu-te de gesturi pentru a sugera obiectele de recuzită absente.
Dacă ți se pare imposibil, gândește-te că unii dintre cei mai mari oratori ai omenirii, anticii, nu aveau la dispoziție niciunul dintre mijloacele tehnologice de care dispunem astăzi și, cu toate acestea, reușeau să inducă emoțiile dorite unui întreg amfiteatru.
Dacă ei puteau să facă asta acum două mii de ani, atunci de ce n-ai reuși și tu astăzi?