Învinge-ţi teama!
Mark Twain spunea că vorbitorii în public se împart în două categorii: cei care au emoții și cei care... mint că nu au emoții! Dacă, așadar, toată lumea are emoții,...
După cele câteva zile petrecute la Roma (unde străzile sunt aproape la fel de proaste ca la noi, iar autobuzele par să n-aibă amortizoare și nu respectă niciun program) aveam deja o părere mai bună despre transportul public din Ploiești. La noi măcar programul e program, iar mașinile – vechi de decenii – au încă suspensii bune, așa că, dacă n-ai ghinion să dai peste un șofer care se crede Niki Lauda, poți ajunge teafăr la destinație.
Noroc cu greva asta “spontană”, că altfel chiar începeam să cred că nu e dracul atât de negru în ce privește transportul în comun în urbea noastră. Aproape că uitasem de sumele uriașe înghițite de-a lungul timpului de RATP, devenită acum TCE. De primele nesimțite pe care și le-au tot acordat managerii numiți pe criterii politice la volanul acestei societăți, în timp ce pierderile de milioane erau acoperite prin subvenții acordate de la bugetul local. Era să uit și că la Ploiești avem cele mai scumpe bilete și abonamente la transportul public, în condițiile în care călătorim cu niște autobuze și troleibuze pe care și REMAT-ul s-ar gândi de două ori dacă să le accepte.
Noroc, așadar, cu greva asta, de care nu s-a sinchisit cineva să-i prevină și pe călători. Mă uit pe fereastră și-i văd așteptând cuminți autobuzul, tramvaiul, troleibuzul, iar cum cei mai mulți sunt de vârsta a treia mă gândesc la bunicii noștri care tot așa i-au așteptat săracii zadarnic pe americani.
Am vizitat Lisabona în timpul unei greve a angajaților de la metrou. Toate intrările erau blocate, dar la fiecare dintre ele erau anunțuri cu privire la grevă și scuze adresate călătorilor pentru neplăcerile create. La noi nu s-a obosit nimeni să îi prevină pe călătorii din stații să nu mai stea în frig, nici din rândul greviștilor, nici din partea conducerii. Ceea ce spune multe despre câte parale valorează și pentru unii, dar și pentru ceilalți satisfacția călătorilor.
Și atunci, de ce să plătim noi, contribuabilii, milioane pentru a acoperi incompetența unora sau chiar, se aude mai nou, matrapazlâcurile altora? Nu facem mai bine cum spune Mihai Nicolae? Ce ziceți?