Când principalul buletin informativ al PRO TV începe cu știrea despre divorțul Biancăi Drăguşanu, toată presa are o problemă.
Cum s-a ajuns aici? Din lăcomie? Din comoditate? Din prostie pur și simplu? Probabil că din toate aceste motive, plus altele, circumstanțiale și care aproape că nici nu mai contează, câtă vreme nimeni dintre cei cu putere de decizie nu pare îngrijorat de situația presei. Care presă?
Bună întrebare! Cu 20 de ani în urmă, pentru a difuza o știre aveai nevoie de trei surse. Se mai întâmplă astăzi una ca asta? În urmă cu două decenii, o revistă precum Expres, cu reportaje extraordinare, se vindea în sute de mii de exemplare. Astăzi, nimeni nu mai publică așa ceva! În anii ’90, PRO TV difuza Seratele muzicale ale lui Iosif Sava, iar TVR înregistra recorduri de audiență cu interviurile lui Arachelian cu Petre Țuțea sau Ileana Malancioiu. Astăzi, Profesioniștii sau Garantat 100% se difuzează după miezul nopții, iar PRO TV face audiență cu La Măruţă.
Cine este de vină? Cei care spun că publicul sunt fie proști, fie ipocriți. Publicul a crescut odată cu presa, dar influenţat de produsele acesteia. Iar cei care am făcut presă, am descoperit că putem obține  ușor audiențe mari oferindu-i publicului o reprezentație de circ ieftin în locul unui spectacol de teatru sau de operă, mai greu de digerat și încă și mai greu de pus în scenă.
În loc să creștem așadar un public educat, am crescut unul de stadion, care sparge semințe și le scuipă în cap celor din rândul de dedesubt. Că s-ar fi putut și altfel, o demonstrează emisiuni precum cea a lui lui Pruteanu de la Tele 7 ABC și apoi TVR,  sau emisiunea economică pe care o făcea Ilie Șerbănescu la PRO TV. Ambele îi țineau pe români în fața micilor ecrane chiar dacă nu ofereau premii de milioane și nici n-aveau asistente cu silicon până și-n buze.
Genul acesta de emisiuni are, însă, nevoie de oameni deștepți, care cer să fie bine plătiţi și care nici nu acceptă să li se impună ce să spună. Așa că, de comun acord, mediocrii din presă și oamenii care bagă bani în presă, au ales calea ușoară de a face audiență. Ce omit ei este că totul are un preţ, preţ pe care presa a început să-l plătească odată cu dezvoltarea internetului și liberalizarea accesului la informație. Și uite așa, în curând, în loc de Bună seara, România! Bună seara, București!, o vom auzi pe Esca urându-ne: Noapte bună, România! Noapte bună, București!

Decembrie 2014
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *