Cum spui e cel puțin la fel de important precum mesajul în sine. Dacă n-ar fi așa, ar mai exista diferențe între un actor și altul care interpretează același rol? Textul, în fond, este unul singur, contextul – de asemenea. Cu toate acestea, unii sunt mai convingători, alții – mai puțin.
În mod poate surprinzător, însă, nu întotdeauna cei care întorc în mintea lor rolul pe toate părțile, analizându-l și răsanalizându-l, reușesc să fie și cei mai convingători. Excesul, și în acest caz, dăunează rezultatului final și publicul, în loc să trăiască odată cu personajul, simte că acesta este o mască, în spatele căreia se ascunde mult efort dar prea puțină pasiune.
În astfel de situații, actorului i se reproșează că este… teatral, exagerând cu tehnica în detrimentul emoției pe care trebuie s-o transmită și care nu poate veni decât din interiorul său.
Când vorbești în public, ține cont de asta. Oricât te-ar ajuta tehnicile învățate, oricât de șlefuit ar fi discursul tău, oricât de frumos rostești cuvintele și oricât de mult te-ai fi documentat în prealabil, dacă nu lași emoțiile să răzbată la suprafață, nu vei reuși să ajungi la sufletul publicului!
