Lectia de… inspiratie
Ca elevi ori studenți ați întâlnit destui profesori încât să-i puteți împărți deja în cel puțin două categorii. Unii, din păcate cei mai numeroşi, sunt cei care se rezumă la...
Un discurs semănă în multe privințe cu un… tort.
La fel cum un tort are mai multe blaturi, discursul este structurat pe capitole ce reprezintă ideile principale și care, pentru a avea impact, trebuie să fi fost lasate în prealabil la ”crescut” și apoi „însiropate” cu emoție și cuvinte potrivite.
Între ele, stă „crema”, alcătuită din cele mai frumoase și elocvente povești pe care le putem găsi, exemple relevante și tot ce poate da un gust plăcut, de la recuzită și umor, până la muzică și decor. Pentru un plus de savoare, nu folosiți aceeași cremă, ci încercați să îi surprindeți pe cei care „gustă” din discursul vostru. Aveți, însă, grijă, ca „aromele” diferite să fie complementare, astfel încât cei care înfig lingurița în tort să se bucure de o experiență completă.
Nu uitaţi nici de imaginea de ansamblu, de forma pe care i-o dați discursului vostru, „glazura” în care îl îmbrăcați, și cu atât mai puțin de finalul său, ”cireaşa de pe tort”, care trebuie să fie pe cât de surprinzătoare, pe atât de memorabilă.
Oferiți-le celor din public o felie de… discurs pe măsura aşteptărilor și nu fiți mirați dacă la final vor cere încă una. În fond, spre deosebire de tort, discursurile pot fi uneori ilegale, însă puteți fi siguri că niciodată nu îngrașă!