Unul dintre cele mai odioase personaje din istorie, liderul nazist Adolf Hitler a fost – toată lumea pare să subscrie acestei opinii – și unul dintre cei mai mari oratori. Această calitate a fost de altfel și cea care l-a propulsat în fruntea unei Germanii care abia aștepta un personaj capabil să-i făurească, fie și doar din vorbe, un viitor măreț.
TJ Walker, specialist în Public Speaking, spune că: „Hitler nu avea nicio calitate înnăscută, care să-l recomande drept un om politic de succes. Nu provenea dintr-o familie bogată. Nu avea o educație aleasă. Nu era înalt, nu era arătos, nu avea carismă în sensul clasic al cuvântului. Nu era nici măcar vreun erou de război. Era, cu alte cuvinte, ceea ce astăzi am numi un loser, dar… Dar era un excepțional vorbitor în public, iar asta l-a ajutat să avanseze în carieră până când a devenit cel mai important om din stat.”
Hitler îndrăznea, de pildă, ceva ce aproape niciun vorbitor nu face înaintea discursului. Preț de cel puțin câteva minute, fără să scoată o vorbă, privea mulțimea, relaxat, plin de încredere, creând o stare de așteptare și sporind tensiunea publicului.
Când vorbea, se folosea de tot corpul pentru a-și sublinia mesajul. Nu utiliza niciun pupitru, avea note, dar rareori își arunca privirea în ele si se folosea de voce în toate modurile posibile. Înregistrările îl arată cel mai des țipând sau rastindu-se de la tribună, însă, în realitate, în timpul discursului, Hitler avea chiar și momente când își șoptea frazele, pentru ca apoi, când mesajul o cerea, să arunce cuvintele asupra publicului precum tunurile obuzele pe câmpul de luptă.
Folosea exemple concrete care îi ajutau pe cei din public să se identifice cu acele situații, se concentra pe câteva idei simple, ușor de înțeles și le repeta neobosit, aproape obsesiv, iar peste toate acestea punea multă pasiune în spusele sale, fără să se teamă nici măcar vreun moment că ar fi prea multă emoție și prea puține argumente.
Din păcate, Hitler este și cel mai elocvent exemplu de cum abilitățile de bun vorbitor pot fi folosite într-un mod greșit, pentru a manipula oamenii spunându-le ce vor să audă, promițându-le ce și-ar dori să obțină și transformându-i în simple instrumente menite să-l ajute pe vorbitor să-și atingă scopurile.
Cum, însă, totul are un preţ, în cele din urmă și Hitler a plătit pentru a fi trecut cu talentul său oratoric de partea forțelor întunericului, intrând în istorie nu drept un lider care și-a inspirat oamenii, ci drept un criminal responsabil de moartea a milioane de nevinovați.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *