Pentru un vorbitor public, vocea este în același timp un instrument al comunicării, dar și un vehicul al mesajului alcătuit din cuvinte.
În cazuri speciale, când carosabilul este umed, de pildă, vehiculul poate aluneca sau, dacă drumul este accidentat, poate începe să tremure din toate încheieturile, obligându-și șoferul la o conduită prudentă, în ton cu condițiile speciale.
În cazul vorbitorului, tracul poate avea efecte similare celor descrise mai sus. Din cauza emoțiilor, așadar, vocea o poate lua razna, alunecând sau tremurând, spre disperarea celui obligat să-și ducă totuşi discursul până la capăt.
În astfel de condiții, însă, aplicați sfatul pe care Poliția rutieră îl dă de fiecare dată șoferilor: calmați-vă, reduceți viteza și, dacă e nevoie, chiar opriți-vă!
Vorbind fără să vă grăbiți, aveți mai mult timp pentru a vă concentra asupra frazelor pe care le rostiți, pentru a respira și, mai ales, pentru a va relaxa.
Dacă asta nu e suficient, opriți-vă pentru câteva secunde la finalul frazei, zâmbiți – pentru a le comunica astfel celor din public că totul este sub control – și, dacă aveți nevoie de alte câteva secunde, beți o gură de apă.
Toate aceste „€œtrucuri” vă vor ajuta atât să vă relaxați, cât și să vă adunați forțele pentru a ataca restul „partiturii” într-o manieră cât mai convingătoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *