Pentru un vorbitor în public, tactul este o calitate care se va dovedi întotdeauna utilă. Ca și altele, însă, ea trebuie exersată pentru a ști cum s-o utilizezi la momentul potrivit într-o manieră adecvată.
Potrivit lui Abraham Lincoln, de pildă, tactul este abilitatea de a-i descrie pe ceilalți așa cum se văd ei înșiși. Aadar, un vorbitor dă dovadă de tact atunci când demonstrează că înțelege sentimentele celor din fața sa și intuiește abordarea cea mai potrivită, menită să-i facă să se simtă în siguranță și să lase garda jos.
Pentru a reuși asta, însă, vorbitorul trebuie să-și cunoască bine publicul și să-și aleagă inclusiv cuvintele, nu doar mesajele, în funcție de cultura celor cărora li se adresează, astfel încât să-i convingă că gândește asemenea lor, că le înțelege problemele și, deci, îi poate ajuta.
Odată ce a fraternizat cu vorbitorul, publicul va fi mult mai ușor de convins de ideile acestuia, mai ales dacă ele vor fi exprimate în aceeași manieră.
Formule precum „Mă întreb dacă…”, „€œEste doar o opinie, vreau să-mi spui dacă am dreptate!”, „€œAm senzația asta și e posibil să greșesc, dar nu cumva…” sau „€œTu știi mai multe decât mine despre asta, mă întreb, nu cumva…” pot face în astfel de situații veritabile minuni, punându-i pe interlocutori în situația de a se simți îndatorați față de vorbitor și de a face (aproape) orice doar pentru a-i fi acestuia pe plac!
Nu ezitați, așadar, să le folosiți și, mai ales, învățați să procedați cu tact de fiecare dată, făcându-vă astfel chiar și din cel mai dificil public un aliat fidel!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *