Nu cred sa fie prea multi cei care nu i-au scris macar o data in viata lui Mos Craciun. Avand in vedere ca personajul primeste anual milioane de scrisori din toate colturile lumii, imi imaginez ca muntele de plicuri ar putea ajunge in curand pana la Luna. Dar, asta nu e problema noastra.
Ce ne preocupa pe noi e modul in care cei mici, indiferent de epoca, ii scriu Mosului cu speranta de a-l convinge ca merita jucaria mult dorita si din care vorbitorii in public ar avea multe de invatat.
Mai intai, sa-si apropie publicul facandu-i complimente: “Mos Craciun, toti imi spun/ca esti darnic si esti bun.” Apoi, prezentandu-se intr-o maniera clara si care sa-i puna in valoare, fara insa a epata: “Eu iti scriu de mai-nainte/Ca-s un baietel cuminte”. Cei mai inventivi vor folosi si strategii de “adormire” a vigilentei asistentei, sugerandu-i acesteia ca nu-i vor cere nimic : “Şi-ţi mai scriu, aşa, să ştii, /Că eu nu-ti cer jucării, /Cum ţi-ar cere alti copii”, pentru ca ulterior sa atace frontal chestiunea, cerandu-i mosului ce au de cerut, insa intr-o maniera care sa-l faca pe acesta sa creada ca initiativa ii apartine 100% : “Insă nu m-aş supara/Dacă tot mi-ai da ceva!” De aici incolo, partida este castigata. Unui astfel de discurs, nici macar Mos Craciun nu-i poate rezista!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *