Pentru vorbitor, ca și în cazul alergătorilor, tensiunea maximă se concentrează în clipele de dinaintea startului, când adrenalina se revarsă în sânge, inima bate de să-ți iasă din piept și toate simțurile intră în stare de alertă. De altfel, un discurs seamănă din multe puncte de vedere cu o cursă și, indiferent că este una pe o distanţă scurtă sau un veritabil maraton, obiectivul este același: ca tu să termini de vorbit, înainte ca publicul să înceteze să te mai asculte. Ca în orice cursă, însă, startul este extrem de important, iar ratarea lui îți va îngreuna sarcina de a duce cursa cu bine până la capăt. Pentru a a evita asta, trebuie să te asiguri, așadar, că vei pleca din pole-position.
Informează-te, deci, din timp, asupra publicului, pentru a afla care sunt așteptările sale și a-ți putea pregăti o introducere atractivă, care să stârnească interesul celor prezenți și să-ți pună în valoare prezentarea și apoi repet-o mai temeinic decât pe oricare altă parte din discurs. La o adică, o poți învăța chiar pe dinafară, pentru a împiedica emoțiile sporite din debutul prezentării să-ți provoace un nedorit blocaj. Odată trecut cu bine acest prag, dacă ți-ai pregătit cum trebuie prezentarea, restul va veni de la sine. Publicul, cucerit de introducere îți va acorda atenția de care ai nevoie pentru a-ți expune ideile, iar tu – scăpat de tracul inițial – vei fi mai relaxat și te vei putea concentra pe ideile pe care vrei le comunici celor din fața ta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *