Nu te lungi!

Cele mai sensibile momente ale discursului sunt, fără îndoială, începutul și finalul acestuia. Dacă îl ratezi pe primul, ai ratat ocazia de a debuta cu dreptul, în forță, făcând impresie bună de la primele cuvinte, iar dacă îl tratezi superficial pe ultimul, riști să strici tot ce ai construit pe parcursul întregii prezentări.
În consecință, cele două momente sunt și cele mai dificile pentru vorbitori. Începutul – pentru cei care se află la primele prezentări, iar finalul – mai ales pentru cei cu oarecare experiență. Dacă vorbitorii din prima categorie sunt tentați să scape cât mai repede de grija discursului, ceilalți riscă, dimpotrivă, să fie luați de val și să nu se mai poată opri, spre disperarea publicului și a organizatorilor. Preocupați să le împărtășească spectatorilor prezenți cât mai multe informații, aceștia vor fi tentați să intre în detalii, să facă paranteze peste paranteze, să revină la subiecte pe care le depășiseră deja și astfel să se lungească mai mult decât ar fi cazul, uitând că un vorbitor abil se oprește din vorbit înainte ca publicul să se oprească din ascultat.
Există elevi pe care nu-i poți opri la o lucrare din scris, cei cărora profesorul trebuie să le smulgă foaia din mână și care, după test, se laudă că au scris zeci de pagini. Spre marea lor mirare, însă, de cele mai multe ori, notele mari nu le revin lor, ci unor colegi care au reușit să deosebească esențialul de detalii și au izbutit să redea, fără risipă de cuvinte și amănunte, informațiile fundamentale, cerute de programă.
Ca vorbitor, dacă nu te pregătești cum se cuvine, riști să te plasezi în prima categorie, bombardându-ți publicul cu informații nu neapărat utile, dar cu siguranță dificil de înmagazinat. Dacă vrei, însă, să ai succes, rezumă-te la esențial, simplifică-ți discursul și fă-l astfel memorabil. Pentru asta, aplică sfatul lui Milo. O. Frank (autorul volumului „€œCum să-ți comunici eficient punctul de vedere în 30 de secunde”), care recomandă „să nu oferi niciodată tot ceea ce ai de oferit, să lași publicul să-și dorească mai mult”. „€œOricât ar dura un discurs, mai spune Frank, el trebuie să se termine înainte ca publicul să-și dorească asta.!”