Ca să nu mă mai certe Dragoș că nu scriu despre evenimentele la care particip, iată că mă mobilizez să relatez în câteva rânduri cum a fost să moderez conferința “Incluziunea școlară a elevilor cu cerințe educaționale speciale”.

Evenimentul a fost organizat de Asociația Curcubeul Autismului, fondată de mama lui Mihăiță pentru a o ajuta să-i ofere îngrijirea de care are nevoie, dar și pentru a sprijini alte familii care au astfel de copii speciali.
Dana Oncioiu este un exemplu de voință cum nu vezi prea des și, cum în ultimii ani am avut ocazia să urmăresc activitatea asociației pe care a înființat-o, nu pot decât s-o felicit pentru ceea ce a reușit să facă, fără să fi izbutit să găsesc și răspunsul la întrebarea cum reușește să facă toate astea, știind cât de mult o solicită cel mic.

Participarea a fost masivă, în sală găsindu-și loc cu greu cele peste 350 de cadre didactice venite din tot județul și chiar interesate de subiectele abordate, după cum a reieșit din întrebările adresate vorbitorilor și organizatorilor.
Unele rămase, din păcate, fără răspuns, fie din cauză că aceia care ar fi trebuit să răspundă nu (mai) erau acolo (firește că mă refer la reprezentanții unor instituții), fie din cauză că e greu să oferi o rețetă infailibilă, care să poată fi aplicată cu succes în orice situație.
De aici, și o serie de frustrări în rândul participanților, care ar fi preferat poate mai multe exemple practice unor prezentări pur teoretice.

Cu toate acestea, fără nici un dubiu, conferința – organizată cu multe eforturi și cu sprijinul unor persoane generoase – și-a atins obiectivele, de a atrage atenția asupra copiilor cu C.E.S. și de a le prezenta celor implicați în procesul de incluziune școlară a acestora noutățile legislative in domeniu. Mai mult decât atât, a relevat și interesul sincer al educatorilor în a găsi cele mai bune soluții, atât pentru copiii din această categorie, cât și pentru întregul colectiv de elevi.

Pentru că, așa cum le-am mărturisit participanților încă de la începutul conferinței, provocarea căreia trebuie să-i facă ei față nu este deloc ușoară, ei având de dus cea mai grea luptă dintre toate: lupta cu mentalitatea multora dintre noi, un veritabil război cu prejudecățile pe care conștient sau nu, asumate ori nu, mulți încă le au. Iar în această bătălie, în care binele trebuie să învingă, este nevoie de suportul fiecăruia dintre noi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *