Motto: „Mmm… ce oraș frumos!/Fabrici și uzine…/Aici a fost câmp,/Acolo a fost câmp,/La mine a fost câmp,/La ea a fost câmp/Și-acum sînt fabrici și uzine !/Mmm… Ce oraș frumos!” (Alexandru Andrieș  -“ Ce oraș frumos) 

Foto: Sorin PETCULESCU

De oriunde te-ai uita, de sus, dintr-o parte ori chiar din fața calculatorului, prin intermediul Google Maps, e evident că Ploieștiul are prea puține spații verzi, astfel că acele câteva parcuri – și ele mici – nu sunt decât niște plasturi pe fața palidă ca betonul a orașului.
Fără astfel de spații verzi, Ploieștiul este ca un om fără plămâni, care, mai ales vara, respiră din ce în ce mai greu, stând să se sufoce dintr-o clipă într-alta. Din păcate, însă, situația este încă și mai gravă, Ploieștiul transformându-se în ultimele decenii și într-un oraș fără idei. Cel puțin în materie de viziune urbanistică. Uitați-vă în jur și arați-mi o construcție – alta decât stadionul Ilie Oană – înălțată după 1989 care să fi contribuit cu ceva la conturarea personalității acestui oraș.
E adevărat că, într-o oarecare măsură, orașele sunt oglinda celor ce le locuiesc, dar, într-un grad încă și mai mare, cred eu, acestea sunt reflecția celor care le conduc. Din păcate, cu excepția primului primar ales liber după 1989, Victor Savulescu, niciunul dintre cei care au stat în fotoliul de la Casa Albă nu a  reușit să demonstreze că ar avea o viziune în materie de dezvoltare a orașului. Cei mai mulți dintre ei s-au limitat la a rezolva problemele curente – când au reușit să facă și asta – si, pe final de mandat, să bifeze câteva „realizări” menite să le asigure o imagine pozitivă în ochii alegătorilor. Unii dintre ei, însă, nu s-au rezumat la a asfalta străzile, ci au turnat ciment și peste puținele rezerve de oxigen ale Ploieștiului – cum s-a întâmplat cu  mica  pădure  de la Nord, sacrificată pentru un supermarket care între timp a dat faliment. Altul, abia instalat în foliu, se laudă deja cu o parcare multietajată, trântită în mijlocul străzii și în inima orașului. Iar aceștia, cu toții, își imaginează, pesemne, că ar trebui să le fim recunoscători. Ei bine, nu le putem fi!
Ce putem face, însă, este ca de fiecare dată când constatăm că administrația o ia pe arătură să  îi cerem explicații, dar și ca, măcar de acum înainte, să le solicităm celor ce vor candida să-și prezinte, fiecare, viziunea asupra viitorului Ploieștiului. Iar dacă n-au așa ceva, să le spunem „Pas!”
aprilie 2015

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *